Poarta Schei, Brasov
Natura Umana
Un mic blog despre natura umana.
Probleme și Soluții
Acum câteva zile am dat peste știrea aceasta http://www.euronews.net/2011/08/04/romania-plans-mass-police-sackings/
Cred că este un început dar problema este că e o soluție de scurtă durată și că această măsură va mări nivelul șomajului. În acest fel se va face un transfer de la un salariu plătit de stat la un șomaj plătit binențeles tot de stat, sau eventual pensii plătite de stat.
Planul ăstă mai are și dezavantajul de a fi nepopular, și după părerea mea pune destul de multă lume într-o situație financiară precară. Îi dați voi afară dar cum plănuiți să îi reintegrați în economie? S-a gândit cineva la asta? Sau vor râmâne să se descurce de capul lor? Al doilea amănunt neclar, pentru mine cel puțin, este care sunt criteriile prin care vor fi aleși ghinioniștii. Oare cei prietenoși celor sus puși râmân și cei necooperativi pleacă sau cum? Ce se întâmplă cu cei corupți sau cu dosare dubioase?
Nu iau apărarea polițiștilor, deși sunt și ei români până la urmă, dar cred că într-un an ar fi avut timp, politicienii noștri să găsească niște soluții mai puțin dureroase pentru cei în cauză. Le-au dat aviz de disponibilizare ca să știe să-și caute de muncă din timp? S-au gândit ei oare puțin ce se va întâmpla cu oamenii ăștia? Cred că existau mai multe opțiuni pentru a pune in aplicare această măsură, iar cea aleasă e cea mai proastă din mai multe puncte de vedere și pe deasupra miroase a măsură populistă. Cu toate astea nu sunt împotriva acestei măsuri.
Probleme:
România are și alte probleme, mai importante. În primul rând pentru a pune lucrurile în perspectivă să considerăm puțin economia Elveției, într-un context simplu. Economia Elveției ar putea fi comparată cu un ceas Elvețian de mare precizie care funcționează perfect, fără pierderi în sistem. Ceasul dispune de un mecanism foarte bine pus la punct datorită evoluției incrementale de-a lungul istoriei. E bine izolat de influențe externe și funcționează eficient pentru perioade foarte lungi de timp. Tot mecanismul este bine proiectat de la bun început și este conceput și calculat în așa fel încât să nu necesite intervenții de mentenanță și să reziste testul timpului, este durabil și autonom. Structura economiei lor este bine pusă la punct și foarte bine adaptată la potențialul țării lor. De asemenea politicienii nu sunt o castă elitistă cu putere excesivă și sunt în primul rând responsabili și corecți iar în al doilea rând lucrează pentru binele țării nu cel personal.
În același context economia României seamănă mai mult cu un vechi ceas cu pendul care scârțăie și pierde ora în mod constant și care trebuie pus în mișcare din nou de către un actor extern. Acest ceas cu pendul suferă de pierderi prin frecare și are tot timpul tendința să se oprească din funcționare. Din cand în când mai vine un ceasornicar și mai lipeste niște crăpături sau mai face niște reparații pe ici pe colo. Din când în când actorul mai uită să mai dea un impuls la pendul și așa mai departe. Las’ că merge și așa, nu? De asemenea nu ajută că ceasornicarul se schimba o dată la 4-5 ani și mai umblă pe la mecanisme doar ca să schimbe ce a făcut fostul ceasornicar.
Practic economia noastră depinde de alții, de investiții străine, iar consumul intern depășește producția internă. Iar dacă nu vine investitorul extern să mai dea un impuls rămânem blocați, cum s-a întâmplat în ultimii ani actorii fiind prea ocupați cu situația de le ei din țară. Nu suntem autonomi și depindem de economii externe mult prea mult. Normal, ar zice unii, în economia globală toți depind de toți, dar această dependență e exagerată în cazul nostru pentru că economia autohtonă nu e suficient de puternică.
Pierderile din vechiul nostru ceas sunt în realitate banii publici pierduți prin fraudă, prin furt la nivel înalt și prin evaziunea fiscală a celor care sunt mână în mână cu cei de la putere sau pur și simplu a celor care dau șpagă. Bani care sunt apoi cheltuiți evident pe obiecte de lux de către șmecherii care s-au ”chinuit” să îi obțină, poftim deficit. Aici se pierde energia din sistemul nostru. Aici se pierde încrederea populației în toată clasa politică și în viitorul țării.
Asta este marea problemă a României: Cine ne ține politicienii sub control? Ei înșiși? Cine ține corupția mare sub control? Și ce fac ei politicienii ca să schimbe asta? Dacă tot concediați lume, o măsură destul de serioasă, de ce nu luați și niște măsuri reale? De ce nu faceți câțiva pași înspre schimbare reală și poate populația va putea începe să aibă un pic de încredere în cei de la putere. Vreți să știți ce măsuri? am enumerat câteva la sfârșitul acestui post.
Atâta timp cât nu se iau măsuri pe termen lung și nu se face un plan coerent de dezvoltare, atâta timp cât politicienii noștrii se vor bate pe ciolane și pe șpăgi. Atâta timp cât nimeni nu e dispus să facă schimbări pentru a împiedica comportamentul dubios al celor de la putere. Atâta timp cât există parlamentari și senatori care se află în situații clare de conflict de interese sau cu un trecut cel puțin pătat. Cum poate populația să aibă încredere în cei care ne conduc? Cum putem să fim mulțumiți că trăim într-o țară ca a noastră? Cum putem să avem sperăm că lucrurile vor fi mai bine? Și că cei aflați la putere nu ne sacrifică viitorul pentru propriul folos? Așa cum au tot făcut până acum.
Ne îndreptăm încet încet spre un sistem politic în care polticienii dețin banii și puterea și se prefac că avem o țară democratică, când de fapt scopul lor este să mențină această situație în detrimentul țării și al populației pentru propriul benefit monetar.
Dacă acest model sună cunoscut motivul este simplu, acest model este cel American: vezi Inside Job: http://www.youtube.com/watch?v=FzrBurlJUNk sau http://sociology.ucsc.edu/whorulesamerica/power/investment_manager.html
Avantajul de a fi în urma Americii și a restului lumii dezvoltate din punct de vedere economic, tehnologic, educațional și al infrastructurii ne permite să evităm greșelile făcute de ei care acum sunt evidente și să alegem opțiunile cele mai bune pentru țara noastră, iar această posibilitate trebuie luată foarte în serios dacă vrem să progresăm.
Greșeala pe care trebuie să o evităm este acea de a ajunge în aceeași situație ca Americanii. Sunt perfect conștient că sistemul lor politic și sistemul nostru politic sunt diferite. De fapt sistemul lor este mai pervers, pentru că la ei se fură legal prin legi și măsuri ce permit asta pentru diferite entități suficient de puternice (a se citi suficient de bogate pentru a avea influență asupra legislativului și în unele cazuri a executivului). Sună cunoscut???
Criza financiară este un exemplu foarte clar al deficiențelor sistemului American. Statul cumpără datoriile companiilor private transfrându-le în așa fel propiei populații în timp ce cei responsabili pentru provocarea crizei financiare nu numai că au scăpat fără să fie acuzați de fraudă dar și-au oferit singuri bonusuri obscene pentru ”performanța” lor. Între timp economia Americii începe din nou să cadă trăgând după ea restul lumii. Dar ai noștri sunt încă departe de a ajunge la acest nivel de ”rafinament” politic, un motiv în plus pentru a schimba sistemul acum până nu e prea târziu.
Nu am nimic împotriva americanilor sau a curentului pro-american prezent la noi în țară. E țara lor și fac ce vor ei cu ea, sunt mândri că sunt americani și că au o democrație grozavă și asta e problema lor, deși prostiile lor afectează tot globul. Din punctul meu de vedere trebuie să evităm modelul americanilor. Nu vom ajunge vreodată la nivelul lor, să provocăm crize financiare globale de exemplu sau să avem economia lor. Dar asta nu ne împiedică să învățăm din greșelile lor și să le evităm.
Nu e de dorit să ajungem o societate atât de polarizată în ceea ce privește distribuția averii și cea a puterii în cadrul unui procentaj foarte mic al populației (0.1%) care sunt complet rupți de realitatea de zi cu zi a restului, cum este cazul SUA. Dacă se ajunge la așa ceva va fi aproape imposibil să mai schimbi ceva ca cetățean obișnuit. Sigur că poți să votezi cu cine vrei, dar la ce bun când cei cu adevărat bogați își vor impune oricum voința și influența asupra oricui ar putea fi ales, fie el si Obama. Asta trebuie evitat la noi.
Soluții:
Poate că ar fi mai bine să luăm modele Europene drept exemplu pozitiv și să ne apucăm să luăm măsuri bine gândite spre un viitor mai bun. Evident că nu vom lua ca exemplu pe Italieni, Spanioli, Portughezi sau Greci. Cred că un model bun ar fi cel al Germaniei, Elveției, Austriei, Finlandei etc. Constituția României (cea din 1866) a fost luată după modelul Constituției Belgiei, de exemplu. Dar nu constituția e problema și nici soluția. Soluția necesară este adoptarea unor măsuri care vor reduce puterea și drepturile politicienilor și prin urmare posibilitatea coupției la acest nivel. Eliminarea celor ce nu au ce căuta în concuderea țării și selectarea și promovarea celor care sunt capabili și dornici să facă asta pentru binele țării, fără a avea conflicte de interes.
Cred că nu e greu de realizat faptul că a cere politicienilor să producă și să voteze legi care să le limiteze puterilor este o aberație imposibilă, mai ales în cazul dragilor noștri aleși. De unde și problema dureroasă a puterii excesive a clasei politice. Dacă s-ar pune problema să își mărească beneficiile și puterile sunt sigur că nu ar fi nici o problemă pentru ei. Dacă clasa politică nu este dispusă să ia măsuri realiste pentru îmbunătățirea vechiului ceas cu pendul…atunci soluțiile populației sunt puține.
Dacă sunt dispuși, ceea ce mi-e greu să cred având în vedere dinozaurii prezenți in parlamentul și senatul nostru, ar trebui să înceapă cu niște lucruri de bază:
- Limitarea celor care pot participa pe liste de alegători în felul următor: eliminarea completă a celor cu trecut comunist (de la membru de partid în sus), conflict de interese (cei care dețin companii/concerne media sau alte exemple), trecut etic sau moral îndoielnic (cazuri de corupție ce au fost sau pot fi dovedite), cei care nu sunt suficient de educați (cei cu diplome de la facultăți private, și cei care au medii sub-standard sau cu liceul la seral, fara bac sau cu medii la bac sub 8.50 etc…). Nu sugerez să își dea demisia pentru că nu îndeplinesc condițiile doar să fie împiedicați legal să se înscrie pe liste. Sună rezonabil, nu? Dar nu veți vedea vreodată o astfel de lege să fie adoptată în România.
- Încurajarea tinerilor capabili și susținerea lor în campanii electorale din fonduri publice gestionate de funcționari publici. Evident că este vorba despre tineri cu rezultate excepționale care sunt dispuși să se implice în politică și care au un trecut curat sau proiecte coerente pentru viitorul țării.
- Consecințele pentru comportamentul ilegal al politicienilor să fie dure (confiscarea șpăgilor luate și eliminarea lor din funcție, și a posibilității de a reveni în politică, odată cu demonstrarea acuzațiilor într-o curte de judecată dedicată acestor tipuri de cazuri).
- Legalizarea lobby-ului prin referendum, într-o formă de bun simț care poate fi acceptat de populație și care să nu avantajeze clasa politică. Scopul este acela de a descuraja șpaga individuală și de a încuraja susținerea unor inițiative politice în mod transparent (public) în beneficiul țării nu al indivizilor care trebuie să le voteze.
- Conceperea unui cod politic (etic și legal) și a consecințelor sau măsurilor ce survin încălcării acestuia. Acest cod fiind obligatoriu acceptat și respectat de către toți actorii politici români din momentul în care sunt puși în funcție. Poate că există așa ceva caz în care ar trebui revizuit și pus în practică.
Cum să le ceri politicienilor să se împuște singuri în picior? Le cerem pentru că nu e țara lor și nu fac ce vor în și cu ea. Și le cerem pentru că putem și pentru că nu suntem mulțumiți cu situația actuală și nici nu vrem ca lucrurile să rămână așa la nesfârșit. Le cerem pentru că e rândul lor să se ”sacrifice” pentru binele țării și pentru că suntem sătui de minciuni și pseudo-măsuri.
Cuvinte despre România
Stau aici în Elveția, de ziua lor națională, și mă tot gandesc de ce am tot felul de sentimente negative față de propria mea țară. Fără îndoiala țara mea natală nu este perfectă, dar din fericire nici Elveția nu este (revin cu detalii altădată). Deși diferențele dintre cele două țări sunt evidente, și este clar că suntem cu mult în urma lor la multe capitole, practic nici o tară nu este perfectă dar țara natală cu atât mai puțin. Pentru mine a fi patriot înseamnă să fi cât se poate de conștient de defectele țării tale. Poate că Elvețienii sunt aproape de performanța de a avea o țară aproape fără defecte (sau cu defecte minore) dar ei sunt o altă nație cu alte valori și altă istorie.
Și totuși Romania…am destule sentimente negative vis a vis de situația din țară: corupția (fie mică sau mare), evaziunea fiscală a şmecherilor, nepotismul, licitații publice aranjate, privatizări aranjate, aplicarea inegală a legii, clasica nesimțire românească, superficialitatea și incultura maselor cât și ignoranța față de istoria acestei țări, lăcomia și prostia clasei politice …etc. Orice Român știe prea bine despre ce este vorba și este sătul de aceste lucruri.
De ce sunt sătul de ce se întamplă în țară? pentru ca am suficiente cunostințe despre istoria țării noastre ca sa pot spune că lucrurile nu au fost întotdeauna așa cum sunt acum sau cum au fost de la revoluție încoace. Este clar că se poate mai bine, mult mai bine, iar istoria acestui popor este o dovada clară a acestui lucru.
E ușor să dai vina pe era comunistă și să spui, că țara noastră nu va mai vreodată fii ce a fost la inceputul secolului XX. Și că rușii au venit și au stricat tot cu comunismul lor și ne-au lăsat o clasă politică, de care încă nu am scăpat complet, călită în furnalele corupției, lucru specific comunismului.
Dar nu asta e problema României actuale. Nu are nici un rost să dai vina pe alții. Asta este, am avut ghinionul astă, nu suntem singurul popor est-European care a fost invadat de Ruși și făcut republică comunistă fără drept de apel. Ei considerând că ne fac un ”bine” cu forța, pentru a se bucura de niște aur, uraniu și petrol. Suntem o țară mică și nu am avut prea multe de ales în acel moment. Se mai întâmplă…
Problemele actuale sunt mai aproape de casă. Problema este românul de azi și maine. Problema este lipsa de educație civică, socială și politică la nivelul populației de rând, drept urmare suntem conduși de cine suntem conduși. Câți oameni cunoașteți care regretă era comunistă? Eu unul nu mă pot pronunța deoarece aveam 5 ani cand s-a petrecut revoluția. Majoritatea acestor oameni au prins epoca de ”aur” a comunismulul nostru, rămânând cu această imagine.
De-a lungul celor 25 de ani ai vietii mele am auzit destui ”bătrâni” regretând trecutul… dar nu și colectivizarea, raționalizare, corupția, nepotismul și alte fenomenele ale acelei ere de parcă ar fi fost mai bine atunci. O fi un fenomen psihologic prin care ei țin minte doar părțile bune ale acelei ere (de aur), sau poate că prezentul li se pare mai rău. Sau poate că nu știu mai bine în ignoranța lor cultivată prin educația din acele vremuri. Sau poate că sunt labili psihic și ușor de manipulat, cine poate știi mai bine decât ei înșiși ce e în capul lor. Dar un lucru cât se poate de clar este acela că acești oameni încă votează, în virtutea inerței acelor vremuri.
Aceast mic detaliu social nu ar trebui să fie un impediment în dezvoltarea României într-un stat civilizat. Se poate argumenta că în câteva generații toți cei crescuți în era comunistă și învățați cu obiceiurile de atunci vor trece încet încet în neființă lăsând în acest fel destinul țării în mâinile generațiilor post-decembriste. Așa să fie? Să aștept eu sa văd dacă e adevărat? Are rost?
O altă situație importantă este cum sunt educate generațiile viitoare, nu pot decât să vorbesc în numele meu, din acest punct de vedere. Dar mie mi-a plăcut sa învăț și m-am descurcat bine la școală, eu nu fac parte din majoritate nu sunt deloc relevant în acest caz.
În acest caz majoritatea contează. Iar din câte am văzut, trecând prin școală, liceu și facultate, generațiile post-decembriste nu sunt tocmai viitorul stralucit al României, asta este consecința faptului că mulți consideră educația proprie… de fapt mulți nu o consideră deloc dacă stau să mă gândesc mai bine. Mulți se duc la o facultate mai mult la nimereală, fără a ține cont că ai nevoie de o motivație concretă pentru a termina o facultate (dar și nu privată) pe bune. Alții se lasă de tot și fac altceva, sau se chinuie să termine la o facultate privată cât mai fără efort posibil. Alții copiază cât de mult pot, am vazut și copiatori cu bursă, în speranța mult doritei diplome, pe care o și obțin până la urmă.
Poate pe ici pe colo printre picături există persoane cu adevărat valoroase, inteligente și talentate dar și ei sunt tot excepții, care fără îndoială vor pleca din țară spre orizonturi mai civilizate. Cum de altfel mă bate gândul pe mine și pe mulți dintre prietenii mei. Cu toate că o astfel de aventură nu este tocmai plăcută de cele mai multe ori. Una este să mergi pe dincolo la studii sau turist boem câteva săptămâni, luni sau ani, și cu totul alta este să rămâi acolo și să lucrezi. Nu oricine reușește acest lucru, iar integrarea nu e deloc ușoară. Cu toate astea e mai bine așa decât să stai în țară unde speranța și voința îți este distrusă încet încet zi cu zi.
De ce să plece? Pentru că pot, pentru că sunt suficient de buni încât să poată lucra pe bune într-o țară civilizată. De ce să stea într-o tară unde cei bogați și puternici fac ce vor cu legea iar cei fără putere, pile sau bani sunt victime ușoare pentru cei ce dispun de aceste lucruri. Oamenii sunt egali în fața legii? nu chiar toți dar cui îi pasă? Nu mai vorbesc de corupția clasei politice și lipsa completă a unui cod moral și etic respectabil a celor ce aparțin profesiilor din sfera politică, judiciară și executivă. De ce să stai şi să îţi baţi capul să trăiești în țară? cu cei mulţi si degeaba? merită? Dacă știi că poți pleca și știi că ai un job într-o țară civilizată?
Oare de ce Elevțienii, Germanii, Francezii, Englezii, Suedezii, Norvegienii etc pot avea clase politice, legi, societăţi cât se poate de civilizate şi serioase și noi, vai de noi, Românii nu putem? Pentru că orice popor are clasa politică (și legile) pe care le merită, la fel cum avem televiziunea pe care o merităm. O mână spală pe alta și amândouă fața. La TV vei vedea întotdeauna știrile relevante despre adversarii politici ai patronului postului, printre filme de doi bani (și la propriu și la figurat) reality TV românesc și alte producții eșec după platforme străine realizate și executate prost și superficial. Sau promovarea a tot felul de non valori de pe plaiul autohton, non valori faimoase pentru că sunt la TV tot timpul și nu pentru că au cu adevărat ceva de spus sau pentru că au realizat ceva pozitiv cu viața lor în afară de a junge pe sticlă.
E ușor să dai vina pe politicieni şi pe televiziuni, dar din păcate ei nu sunt decât o reflexie a populației, a majorităţii ei, cea care votează în cazul polticii. Dacă noi îi lăsăm ei vor face în continuare ce sunt obișnuiți să facă…să fie politicieni lacomi interesați în primul rând de ei și eventual apoi de electorat (doar la alegeri când devin brusc foarte interesați) și de abia apoi de situația din Țară în general.
Nu trebuie să fii extraordinar de deștept ca să vezi astfel lucrurile. Şi fără îndoială sunt destul Români care sunt perfect conştienţi de situaţie, majoritatea deja plecați din țară. Nu e greu să realizezi că de fapt țara noastră nu prea are viitor, sau dacă are acesta este cât se poate de incert având în vedere situația curentă.
De unde va veni schimbarea spre bine? Când vom începe să fim un stat civilizat? Cu cine? Cu generaţiile post-decembriste care sunt din ce în ce mai apatice şi sătule de România? Cu toţi cei care trec prin şcoli şi licee ca gâsca prin apă într-o vagă formă de protest? Cu cei din facultăţi care copiază la examene pe capete, crezând că sunt deştepţi şi că la sfârşit îşi merită diploma? Diplomă fără de care ei cred că nu se pot angaja, scăpând micul detaliu că mai contează si competenţa nu doar diploma…Vreau să o văd şi pe asta! Poate că ”schimbarea” va veni de la fiii și fiicele de bani gata ai/ale politicienilor și baronilor actuali.
E păcat că țara noastră nu este ce ar putea fi, iar asta asta este vina celor inconștienți. Nu sunt de acord cu felul în care unii tineri preiau superficialitatea, ignoranța, copiatul, trişatul, ”șmecheritul”, furatul şi minciuna ca valori implicite, învățând în mod subconștient din mediul ce îi înconjoară, sau poate din cauza mediului sunt așa sau poate sunt doar inconștienți. Cert este că dacă lucrurile continuă așa România va bate pasul pe loc cum a făcut de la revoluție încoace. Progresul venind doar cu ajutorul investițiilor străine și cu ajutorul spațiului European, bine că avem măcar atât. Dar se poate mai bine, decât să stăm cu mâna întinsă la alții.
În Lisabona o Româncă mi-a furat portofelul în autobuzul de la Aeroport, nu cred ca avea 20 de ani, dar știa că sunt Român pentru că m-a auzit vorbind cu colegii mei. În Elveția cerșetorii vorbesc Română. Francezii îi trimit înapoi cu avionul. Iar italienii ne vad pe toți ca potențiali criminali și hoți, datorită Românilor care se ocupă cu astfel de lucruri în țara lor.
Țara noastră nu e suficient de bună pentru hoții și cerșetorii noștri, presupun ca e bine că am scăpat de ei, un pas inainte spre o Românie mai civilizată. Dar, din păcate, imaginea României în afara este influențată de acești inconștienți.
Culcă-te Române!
pan
cloudgate
Şabloane recurente.
De-a lungul anilor am avut ocazia să observ câteva lucruri despre ascultătorii de muzică. Nu voi discuta stiluri sau opinii voi discuta cateva tipuri de ascultători.
Există cei care ştiu ce le place şi caută activ piese şi artişti noi pe gusturile lor, așa de capul lor, salutări și respectul meu pentru acest lucru. Mai bine spus caută să iși extindă orizonturile muzicale pornind de la ceea ce le place. Nu există nici un algoritm sau regulă…trebuie doar să cauți și să găsești ceva ce iți place, cu cât e mai greu de găsit cu atât mai mare răsplata descoperirii. O categorie specială a acestei tipologii se poate numi simplu deschizători de drumuri, acele persoane care se îndepărtează mult de la cărarea obișnuită în speranța de a găsi ceva nou (și bun). Iar acest lucru nu se rezumă doar la muzică, este o trăsătură a personalității lor.
Acest tip de ascultători au tendinţa să işi păstreze gusturile muzicale odată cu trecerea timpului în acelaşi timp evoluând spre sunete noi sau anterior necunoscute. De la rock la electro și apoi înapoi prin alte genuri fără să uiţi de unde ai pornit şi fără să discuţi în termeni de stiluri la modă sau ce prinde bine la fete în ziua de azi. Yah right! (yawn).
Muzica e muzică indiferent de tempo sau stil, și este bună pentru simplul fapt că înseamnă ceva atunci când o asculţi, pentru că te face să simţi ceva, pentru că îţi aduce aminte de ceva sau pentru că pur şi simplu sună bine (atunci şi acum). Muzica bună rămâne bună odată ce moda trece.
Lucrul important de reţinut este că această categorie de ascultători judecă muzica prin propriul filtru, pentru a determina dacă e sau nu “bună”. De asemenea cei care aparțin acestei categorii sunt mult mai înclinați de a întreba ce piesă se aude acum pentru că le place. Sincer, eu cât timp am pus muzică nu cred ca am întalnit mai mult de 4-5 oameni care să ma întrebe: “ce piesă este asta?”. Probabil pentru că toți știu ce piese pun eu.
Prefer oricând să fiu întrebat ce piesă se aude decât să fiu “rugat” de vreun bețiv să pun piesa X acum pentru că dracu știe cui s-a lăudat cu dracu cine știe ce prostie, sau poate are doar o părere ireal de bună despre gusturile sale muzicale. Întampător sau nu categoria pune piesa asta este mult mai numeroasă decât categoria ce piesă este asta, și sunt sigur că oricine s-a ocupat la viața lui cu mixatul are destule povești despre oameni “pune piesa asta”. Nu știu de ce tind să cred că este o chestie des întalnită pe meleagurile românești… adică cât de român trebuie să fii să mergi la cineva care pune muzică (deci știe ce face) și să îi spui ce piesă să pună?? foarte român. Get over yourself!
De cealaltă parte există cei care nu au suficient timp, chef, intelect sau cultură să poată să îşi găsească singuri muzica lor. V-aţi întrebat vreodată de ce anumite stiluri ajung la modă? Pentru că există această categorie mare de ascultători care sunt mulţumiţi să asculte muzica de la radio/TV. Cu alte cuvinte se mulțumesc cu puțin și primesc puțin.
Problema esențială cu acest tip de ascultători, înafară de faptul că sunt mulți, este că sunt o masă de manevră simplă. Iar ce ajunge să fie ușor la dispoziția acestei majorități este considerat la modă, iar ei sunt în trend. Un rând de aplauze vă rog. Cât despre filtru, dacă au, acesta este foarte ofilit și puternic influențat de prejudecăți.
Acest tip de ascultător este caracterizat prin lipsa unui discernământ muzical personal. Sau poate că nu are chef, timp și voință pentru a își căuta muzica care îi place, ori nu știe ce muzică îi place. Cu cât te iei mai mult după alții cu atât e mai rău. Iar acestă tendință de imitare este cât se poate de departe de a fi un gust propriu, dacă urmărești moda nu ai preferințe personale, ai preferințe majoritare (sau pe cale de a deveni majoritare în contextul tău social). De asemenea acest tip de ascultător nu are gusturi muzicale pentru că acestea se schimba odata cu playlistul de la radio sau moda actuală sau după preferințele prietenilor sau după ce promovează cine știe ce Dj.
Și nu mă refer aici strict la cei care ascultă muzică facil-trivială de tip cocalaricească sau manelistă (e același lucru? parcă nu). Sunt sigur că acești oameni sunt perfect mulțumiți de muzica care le gâdilă urechile în mod plăcut și nu văd de ce și-ar schimba năravul. Nici o problemă, mai bine să rămână așa ca sa știm bine cât de culți și inteligenți sunt dintr-o privire respectiv ascultare :))
Din această a doua categorie de ascultători de muzici se încadrează și cei care ascultă muzică underground la modă și care peste 3-6-12 luni vor trece liniștit la următorul trend de parcă nu s-a întamplat nimic. Binențeles fără să priceapă mare lucru din ce a fost dubstep-ul sau drum and bass-ul dinaintea lui etc. Rămânând eventual cu un set restrâns de hit-uri extra-uzate și eventual câțiva artiști foarte cunoscuți pe care îi vor uita imediat ce apare următorul val la modă. Cu cât schimbi mai des cu atât ești mai în trend. Iar a fii în trend e bine, nuuu?
În cele din urmă categoria a doua depășește cu mult prima categorie acesta fiind și unul din motivele pentru care am renunțat la mixat, eu nu omul potrivit pentru a pune muzică pentru această categorie majoritară.
Dar până la urmă avem nevoie și de acest tip de ascultători, ce ne-am face fără ei? cum am mai ieși în evidență prin originalitatea gusturilor noastre dacă am fii toți foarte bine puși în temă cu muzica care ne place? Nu ar fii prea grozav dacă am asculta toți muzică bună. Deși nu m-ar deranja deloc un astfel de consensus, ar însemna măcar că există unitate în generațiea noastră post-comunistă. Acest consensus există dar este polarizat în mare parte în jurul unor stiluri care încep promițător, ajung la modă (periodă în care calitatea muzicii scade brusc) și apoi se ofilesc în mare parte din cauza altor stiluri ajunse la modă…etc…etc…Recurență.
Evident că termenul muzică bună este cât se poate de subiectiv, iar din punctul meu de vedere preferințele muzicale ale unei persoane spun multe lucruri despre capacitățile cognitive, creative cât și despre personalitatea sa. O muzică bună duce la o viață bună. Iar dacă pentru unii muzica bună este, cum este, cine sunt eu sa judec daca e bine sau nu? Suntem toți liberi să ascultăm ce vrem, dar știm ce ascultăm?
În caz că nu e evident sunt un snob perfecţionist în ceea ce priveşte muzica şi asta nu mă deranjează cu nimic. Pentru că odată ce înțelegi și începe să îți placă muzica, odată ce înveți să guști muzica, odată ce muzica devine un drog ușor nu mai ai cum să te întorci la stadiul de ascultător neofit care ascultă și el ce apucă de unde apucă după cum apucă și pe unde apucă. Fiecare cu muzica lui.
ce este Mac Pan?
Să vedeţi ce chestie tocmai mi-a trecut prin cap… Citeam asta [0] , de fapt doar titlul … un joc simplu de cuvinte şi POC!
Buuun! Toată lumea ştie Pac Man, nu? [1, pentru cei care au nostalgii]
Ei bine Mac Pan este aproximativ acelaşi lucru numai că în loc de avatarul ălă hidos (care arată ca o portocală cu gură [2]) şi care este atat de uuuh urât…yuck! Îmi reiau idea:
În Mac Pan avem o emblemă Mac care fuge de pinguini Linux care se transformă în embleme Windows atunci când Mac Pan inghite o pastilă. Ştiţi voi, dinaia specială fabricată în Olanda de oameni cu doctorate în chimie care sunt prea “olandezi” ca să lucreze pe bune la o companie de farmaceutice.
Iar acţiunea să aibă loc într-o tigaie (sau wok) pe foc. Hilar nu? Şi dacă se poate în 3D şi să fie pentru smartphones. Cu interfaţă touch. Paf! Pac pac, man man.
Adică nu e revoluţionar sau ceva dar ar fi tare amuzant să joci un astfel de joc pe telefonul tău, ar da un avânt unui joc clasic într-un mediu nou. Oricum Apple te-ar da în judecată [cum dă pe toată lumea mai nou, 3], pentru că Mac este trademark Apple [pe bune, 4], şi doar aşa pentru că are o armată de avocaţi plătiţi bine de tot. Asta dacă nu cumva apucă cineva să facă jocul doar pentru Android iar în loc de pinguini Linux vom avea Androizi care urmăresc omul Mac. Hahahaha
Citat anonim faimos: “If Pac-Man affected us as kids, we’d all be running around in darkened rooms, munching magic pills and listening to repetitive electronic music.”
Din păcate eu n-am facut parte din generaţia aia, eu am crescut cu (Star/War)craft, Fallout, Diablo, NFS şi Quake. Care erau mai faine iar muzica electronică nu e aşa de rea oricum.
Acum fac glume intenţionat pe seama Apple pentru ca au o politică absolut stupidă în ceea ce priveşte protecţia proprietăţii intelectuale. Dar trebuie să trăiască şi avocaţii corporatişti din ceva, nu? Iar patentele Apple sunt hilare cel puţin. Un search pe google (appple patents) vă va lămuri complet despre asta. Dacă mă întrebaţi pe mine aş spune că desenele sunt făcute de copii de 8 ani,ok… copiii de 8 ani deştepţi. Cât despre conţinutul tehnic, cum să dai în judecată pe Motorola pentru că au implementat (în alt fel faţă de iOS) o înterfaţă multi-touch pentru Android? Apple u mad?
În altă ordine de idei respect pentru Jonathan Ive…ok, şi pentru Steve Jobs, cu menţiunea: please stop being greedy and belligerent it’s hurting your karma.
Apropo, se pare că inteligenţa oamenilor creşte odată cu numărul de conexiuni neuronale pe care aceştia le fac între diferite concepte/idei din capul lor, pe unde ar fi ele. Ceea ce în mare parte determină şi nivelul de creativitate, unele idei sunt legate între ele de unde şi idei noi, prin asociere, adică ce am facut eu cu acest post. Ce chestie nu? :))
Don’t stay ignorant. Byes Nows!
[2] http://www.youtube.com/user/realannoyingorange
[3] Ţineţi-vă bine urmează o listă lungă:
http://online.wsj.com/article/SB10001424052748704139004576215392658777706.html
http://gizmodo.com/#!5059881/apple-sues-school-for-using-the-same-fruit-in-a-logo
http://www.apple.com/pr/library/2010/03/02patents.html
http://www.engadget.com/2011/04/18/apple-sues-samsung-over-for-copying-the-iphone-and-ipad/
[4] http://www.apple.com/legal/trademark/guidelinesfor3rdparties.html
just for fun:
[5] http://www.wired.com/gadgetlab/2011/04/iphone-location-opt-out/
Un nou început
Atunci când lucrurile nu merg bine renunți și începi din nou în alt fel, cu alte idei și alte așteptări, sau cu nici un fel de așteptări. Probabil că acest început va avea și el un sfârșit și poate un alt nou început, cine știe?
Pornesc acest blog în idea ca mă voi ține de el, cât de cât. Mă gândesc să scriu despre lucruri cu care ne înfruntăm în fiecare zi, noi oamenii nu neaparat românii. Nu promit să fiu obiectiv promit în schimb să scriu lucrurile așa cum le văd eu.
Ficțiune și aberații, probabil, creativitate și absurditate, posibil, viziune și idei ce nu se vor pierdute se prea poate. Sincer nici eu nu stiu la ce să ma aștept…dar asta nu poate fi decat un lucru bun.
Ask a Question Archive RSS Mobile
Centennial Theme by One by Four Studio. Powered by Tumblr.
